Nu doar azi trebuie să ne amintim. În Ardeal, azi e ziua în care noi, cei care încă respirăm, ne vizităm apropiații, care se odihnesc prin cimitire. Luminația, un obicei răspândit doar în această parte a țării, este un eveniment cu o încărcătură emoțională uriașă.
Așadar, să ne amintim de cei dragi nouă. Azi, mâine sau când simțim asta. Persoanele, care merită, vor fi mereu vii în gândurile noastre. Doar acela moare, care este uitat.
Mare dreptate ai. Eu mereu ma gandesc la persoanele dragi care nu mai sunt, stiu ca de sus ele ne vad doar ca noi nu. Chestia asta cu Luminatia nu prea imi place, decat sa merg odata-n an sa aprind lumanari, o lumanare nu are importanta, important e sa nu uitam de cei care nu mai sunt.
Mare adevăr grăit-ai (scris-ai) în titlu. Din ciclul ”știați că…” : știați că dincolo de munți -pe care unii și i-ar dori cât Everestul – pomenirea morților se face de 4 ori pe an? Nu atât de spectacular, dar ”moșii” sunt pomeniți o dată în fiecare anotimp. Copil fiind, îmi plăceau moșii de vară, pentru că atunci primeam cană de lut cu apă(adulții primeau vin) cu mănunchi de cireșe legat de coadă și orez cu lapte pe frunză de nuc. Atunci pentru copii era sărbătoare, morții din cimitire fiind doar niște nume pe niște cruci. Acum…din neam aproape că mai mulți sunt acolo, sperând la neuitarea noastră…