Săptămâna trecută Parlamentul României a votat împotriva restituirii arhivelor bisericești cultelor istorice din Transilvania. Aceste documente, de o importanță istorică, au fost toate luate cu forța la începutul perioadei comuniste.
Țara asta a avut o istorie zbuciumată, mai mereu au avut loc războaie aici, iar interesele economice au privat întotdeauna în detrimentul bunei stări a populației. Istoria falsificată de către comuniști, se predă în școlile din România, chiar și în ziua de azi.
Bisericile istorice din Ardeal au cerut de 23 de ani restituirea documentelor respective, iar dorința lor mi se pare una justificată. Statul român a reușit de-a lungul anilor să șteargă zeci de documente incriminatorii, dar acum, din nou au dat dovadă de lașitate.
Legea lustrației, nici până în ziua de azi nu a fost folosită, deși e adoptată de către aleși încă din 2006. Frica de a pierde ciolanul din mână, este mai importantă pentru acești, decât dreptatea cu care le sunt datori celor căzuți în 89. Schimbarea în bine nu o putem aștepta de la cei ce se perindă azi pe holurile parlamentului, deoarece fiecare are strânse legături cu perioada comunistă.
Prin votul de săptămâna trecută, parlamentul țării a refuzat progresul. Statul consideră că arhivele unor instituții de cult îi aparțin de drept, deși, atunci când multe dintre ele au fost scrise, România nici nu exista. Autoritățile se tem că odată ajunsă în mâna proprietarilor de drept, acestea vor fi folosite pentru a falsifica istoria.
Majoritatea țărilor din fostul bloc sovietic, au restituit de mai mulți ani, atât proprietățile, cât și documentele confiscate de puterea comunistă. Acolo, legea lustrației este un punct de reper în momentul în care un om dorește să ocupe o funcție publică. La noi, se refuză progresul. A câta oară ?
Sursa foto.
este adevarat ce ai postat dar pe langa asta mai sunt o gramada de secrete si toata lumea sta si asteapta sa fie mai bine sub controlul a catorva persoane dependente de putere si abuz.
🙂 Teoria conspiratiilor ?
Cum bine ziceai, schimbarea nu va veni de la aceia care se preumbla vremelnic pe holurile si salile parlamentului… devine oarecum sine die concluzia ca nici pe viitor nu va fi altfel… si e cam trist… totul la noi. Cred ca degeaba zicem noi ca speranta moare ultima… se pare ca a murit demult si doar ne imbatam cu iluzia ca odata va fi bine
Iluzie peste iluzie. Dar trebuie sa traim cu ceva.