De cîțiva ani nu mai dau bani la cerșetori. Nu o să insist asupra motivelor, le-am enumerat în acest articol. Spuneam acolo că pentru mine există două tipuri de cerșetori: cei care cer forțați de împrejurări, pentru că efectiv nu au de ales și cei pentru care cerșitul este un mod de viață.
Primii cerșesc, pentru că nu au altă alternativă și acceptă cu recunoștință tot ce li se oferă. Cei din urmă sînt cerșetori profesioniști cu povestea și replicile pregătite. Încearcă să le oferi ceva de mîncare. O să vezi cum îți rîd în nas.
De fapt acesta e testul pe care îl fac de fiecare dată cînd sînt tentat să ofer bani cuiva pe stradă. De aceea prefer să contribui la cazuri sociale în care știu că ajutorul meu va face diferența.
Am întîlnit de multe ori oameni săraci buni la suflet dispuși să împartă din puținul pe care-l au. Am cunoscut și oameni bogați și egoiști pentru care era de neconceput să dăruiești ceva fără un motiv anume.
Cineva mi-a spus că noi trăim prin ceea ce dăruim. Nu e neapărat ca darul să fie unul mare. Cîteodată și o vorbă bună este de ajuns. Ciudat este că uneori cei care dețin mai puțin, dăruiesc mai mult.
Spun că e ”ciudat”, pentru că în această lume în care toți alergăm să deținem cît mai multe lucruri, uităm de multe ori că în esență un om nu are nevoie de multe lucruri ca să fie fericit și puține dintre acestea sînt lucruri materiale.
Guest-post scris de Andrei Albu
Foto
Lasă un răspuns