Evoluția urbanistică a Băii Mari reflectă fidel schimbările politice și sociale ale secolului trecut. Un studiu de caz interesant este Strada Rozelor, o arteră care marchează tranziția de la orașul minier tradițional la sistematizarea urbană forțată din perioada postbelică.
Înainte de a deveni „Rozelor”, strada a purtat numele lui Ohm Lajos. Identitatea acestuia este strâns legată de contextul social al anilor ’20. Ohm Lajos a fost un brutar local în perioada interbelică. Cunoscut ca un socialist convins, acesta a devenit figura ideală pentru propaganda regimului instalat după cel de-al Doilea Război Mondial. Atribuirea numelui său unei străzi în perioada comunistă nu a fost întâmplătoare, ci o metodă de a legitima noua ordine prin promovarea „eroilor” clasei muncitoare locale.
Până la finalul războiului, Baia Mare era un oraș cu un regim de înălțime redus. Imobilele de locuințe aveau maximum două niveluri și erau concentrate aproape exclusiv în jurul Centrului Vechi.
Odată cu intensificarea activității miniere, orașul a suferit o transformare demografică bruscă. Migrația masivă a populației din mediul rural către sectorul industrial a creat o criză de locuințe, forțând administrația să găsească soluții rapide de cazare.
1954 – 1957: Sunt date în folosință primele blocuri de pe străzile Rozelor și Barbu Delavrancea.
Aceste structuri rămân până astăzi martorele primei etape de extindere a orașului dincolo de limitele sale istorice.
Foto Sorin Nemes
Leave a Reply