
Săptămâna trecută am povestit despre impactul și istoria Coșului de Dispersie Cuprom, iar reacțiile voastre extraordinare mi-au arătat cât de vie este memoria industrială a orașului nostru. Astăzi mergem mai adânc în trecut și deschidem un album tehnic rar din anii ’90, plin cu momente brute, direct de pe șantierul colosului.
Totul a început în primăvara anului 1990. Pământul din incinta combinatului a fost excavat masiv, realizându-se o groapă uriașă până la cota de -5,80 metri pentru radier.
Între 18 și 26 octombrie 1990, s-a turnat continuu betonul în radier. Timp de 8 zile, zi și noapte, cimentul a curs fără oprire pentru a asigura o structură monolită perfectă. Ulterior, s-a realizat hidroizolația verticală și zidăria de protecție a acesteia, aducând șantierul la cota ±0,00. Odată temelia asigurată, colosul a început să prindă formă pe verticală.
Ridicat până la cota de +42,00 metri, acest miez a fost prevăzut încă de la început cu o protecție anticorozivă specială pe pereți, pentru a rezista acidității gazelor. Pentru a ridica mantaua exterioară de beton, s-a montat un sistem inovator de cofraj hidraulic pășitor.
După ce s-a depășit pragul de 42 de metri, ritmul a devenit amețitor. S-a trecut la tehnologia de glisare continuă a coșului.
Pe ultima pagină a documentului stă scrisă o dată istorică: 04.11.1992. Aceea a fost ziua în care instalația de glisare a atins cota maximă de +350 de metri. Turnul de beton era complet ridicat în picioare.

















Leave a Reply