Povestea căii ferate militare din 1916 în imagini de epocă

În timpul Marelui Război, în anii 1915-1916, zona Maramureșului a reprezentat un punct strategic vital pe Frontul de Est. Pentru alimentarea trupelor din Munții Maramureșului și transportul rapid al muniției și hranei, comandamentul Puterilor Centrale (Germania și Austro-Ungaria) a decis construirea unei rețele feroviare militare înguste (Feldbahn) cu ecartament de 600 mm.

Fotografiile de epocă, precum cele din seria Fortepan, documentează construirea căii ferate militare înguste Leordina – Luhi (Poienile de sub Munte). Linia pornea din gara Leordina, de pe linia magistrală Valea Vișeului – Borșa, și urca pe vale spre Poienile de sub Munte (zona Luhi / Socolău) pe o lungime de aproximativ 27 km.

Lucrările au fost executate în vara și toamna anului 1916 de către companiile bavareze de construcții feroviare Bayerische Reserve-Eisenbahn-Bau-Kompanie 1 și Bayerische Eisenbahn-Bau-Kompanie 22, aflate sub comanda diviziilor germane din Karpathenkorps. În fotografiile din 22 octombrie 1916 este surprinsă chiar inspecția oficială a liniei, realizată de generalul Richard von Conta, comandantul Corpului Carpaților (Karpathenkorps), alături de locotenent-colonelul Zennig.

Trenurile militare foloseau locomotive germane cu abur de tip Brigadelok, produse de fabrici precum Henschel, Orenstein & Koppel, Schwarzkopff sau Vulcan.

După încheierea Primului Război Mondial, linia a fost preluată și integrată în rețeaua forestieră românească de către CAPS (Casa Autonomă a Pădurilor Statului). Aceasta a funcționat ca și cale ferată forestieră (CFF) pentru transportul lemnului din zona Poienile de sub Munte / Socolău până în anii 1970, când a fost dezafectată treptat în favoarea transportului auto.