Niciun sistem nu este de neatins la nesfârșit

Am ales să las să treacă două-trei zile, să citesc mai multe opinii și să privesc lucrurile la rece. Da, este vorba despre cazul lui Dominic Fritz.

Nu sunt jurist, deși mai pricep una-alta, dar de obicei am încredere în cei mai bine pregătiți în domeniul justiției și al dreptului constituțional. Din ce am analizat – și conștientizez că sunt într-o anumită bulă – consider că decizia recentă a CCR este una abuzivă. Constituția noastră este clară privind modul în care se aplică o lege: aceasta nu acționează retroactiv. Ceea ce este absolut firesc într-un stat de drept.

L-am văzut și auzit pentru prima dată pe Dominic la congresul USR din 2019, la Timișoara. A avut un discurs remarcabil, care i-a ridicat pe toți cei prezenți în picioare. În 2020 a candidat și a fost ales primar al Timișoarei (unul dintre orașele mele preferate din România), iar în 2024 timișorenii i-au acordat din nou încrederea, reconfirmându-l în funcție.

Asta arată că a făcut o treabă bună. Sigur, nimeni nu este perfect și multe lucruri înaintează greu, dar așa funcționează administrația peste tot – birocrația excesivă este cea care ne blochează, nu neapărat rea-voința sau lipsa de pregătire.

Când aud de la unii adversari politici că Dominic Fritz ar fi „penal”, mă pufnește râsul. Vorbesc tocmai cei care au zeci de probleme reale cu legea în propriile rânduri. Nu, Dominic Fritz nu este un penal.

Totuși, cel mai josnic mi se pare atacul la adresa numelui sau etniei sale. Vezi Doamne, „nu este român neaoș”. Am simțit și eu pe pielea mea astfel de atacuri xenofobe și încă le mai întâlnesc uneori. Xenofobia apare acolo unde este prezentă prostia.

Deși nu îmi place să comentez deciziile instanțelor, întreaga situație seamănă cu o execuție politică orchestrată de un Sistem care se crede intangibil și deasupra tuturor.

Dar niciun sistem nu este de neatins la nesfârșit.