Fotografia realizată la sfârșitul anilor ’60 surprinde Turnul Ștefan într-o etapă importantă din istoria recentă, marcată de amplele lucrări de conservare și restaurare desfășurate în acea perioadă. Piesa centrală a centrului istoric băimărean poartă în zidurile sale amintirea unor veacuri frământate, începând cu decizia Comisiei de Recatolicizare numite de administrația imperială în 1687, în urma căreia bisericile Sfântul Ștefan și Sfântul Martin au fost preluate de iezuiți, iar din 1689 franciscanii au revenit în biserica Sfântul Nicolae.
De-a lungul timpului, coiful turnului a fost reconstruit de mai multe ori. După ce vechea structură medievală de o formă rămasă necunoscută a fost distrusă de un incendiu la sfârșitul secolului al XVI-lea, meșterul Kaszai Farkas Péter a ridicat în anul 1619 un nou coif prevăzut cu patru turnulețe de colț. Grija pentru măsurarea timpului este și ea atestată documentar încă din 1699, an în care apare menționat primul horologiarius, maistrul responsabil cu întreținerea ceasului din turn.
După ultima mare restaurare de la sfârșitul secolului al XIX-lea, coordonată de arhitectul Sztehlo, monumentul s-a păstrat într-o stare relativ bună, fiind supus doar unor intervenții periodice de întreținere. Dintre acestea, cele mai ample s-au desfășurat chiar în anii 1960–1970, cadrul de față fiind o mărturie vizuală valoroasă a modului în care Turnul Ștefan veghea asupra orașului în acei ani.
Leave a Reply