În Rona de Sus sau Ober – Rina în idiș, primii evrei s-au stabilit la începutul secolului al XVIII-lea. După 1850 au venit mai mulți evrei, astfel că în 1880 aici trăiau 236 de evrei, în 1910 539, iar la ultimul recensământ, cel din 1941, aici mai trăiau doar 388 de evrei.
Evreii din sat, cu câteva excepții, duceau un trai modest. Mulți dintre aceștia lucrau la mina de sare din Coștiui, unii în agricultură sau în exploatarea lemnului.
Sinagoga a fost ridicată în secolul XIX, însă comunitatea era arondată comunității de rit ortodox din Velîkîi Bîcikiv. În perioada interbelică în Rona de Sus trăia rabinul Reb Eizik Rubin împreună cu curtea sa hasidică.
Unul dintre cei mai renumiți fii ai satului a fost Wolf Tambur, scriitor în limbă idiș. Din cărțile acestuia avem șansa să cunoaștem expresii și zicale caracteristice evreilor maramușeni.
Evreii din Rona de Sus au avut part de două deportări. Prima s-a întâmplat în anul 1941. Câteva zeci de familii au fost trimiși spre moarte sigură în localitatea Kameaneț-Podilskîi. Cei rămași au fost deportați în anul 1944. Majoritatea au fost uciși în Auschwitz.
După război s-au întors 37 de supraviețuitori. Aproape toți au emigrat în scurt timp. Azi în Rona de Sus nu mai trăiesc evrei.
Lasă un răspuns