Astăzi, celor mai mulți dintre români așa ceva li se pare absurd. Și, într-un fel, au dreptate. Cum să poți fi cu adevărat fericit în România de astăzi? Unde sunt motivele alea multe de fericire?
Așa e. Dar mai exista încă un motiv pentru care așa ceva ni se pare absurd: Fericirea este cel mai mare lucru pe care ți-l poți dori. Ori noi, încet-încet, ne-am obișnuit – sau am fost obișnuiți – să vrem puțin. Să visăm mic. Să cerem minimul necesar. Să avem dorințe și ambiții mici. „Să nu fie mai rău. Să nu ne mai bată. Să ne lase și nouă ceva.” Sau, în cel mai bun caz, „să fie normal.” Dar atunci când vrei puțin, de obicei obții și mai puțin.
Am cerut puțin de la conducătorii noștri. Și ne-au dat statul ăsta, așa cum e el astăzi, defect și disfuncțional. De zeci de ani ne mulțumim să le cerem să nu mai fure. Ce am obținut? „Hai, că n-au furat chiar tot-tot. Ne-au lăsat și nouă de-un mic și-o bere!”
Dacă vrem să redevenim o țară cu un viitor care merită trăit, o țară respectată și prosperă trebuie să reînvățăm să avem ambiții mari. Să ne stabilim obiective maxime. Să visăm frumos și îndrăzneț. Să vrem foarte mult – și de la noi înșine, și de la cei din jurul nostru, și de la conducătorii României.
Știu că putem fi fericiți și în România. Acesta e obiectivul meu. E mare, e enorm. Dar așa și trebuie să fie. Și te voi convinge și pe tine că e posibil. Iar apoi, împreună, vom reîncepe cu toții să sperăm, să visăm și să muncim pe brânci ca să ne găsim fiecare fericirea lui.
Nu-i ușor, ba chiar e greu să fii feliz, happy, felice sau heureux pe alte fuse orare. Dar cei care au ales să plece măcar sperau că e posibil, pentru că aici le murise speranța. Când însă vei avea și aici un stat onest, cu temele făcute, și lideri care să te inspire, îți vei da seama că e mai ușor să fii fericit în România decât glücklich departe de țara ta.
30 de ani am trăit doar vremuri de speranță. Și an după an, zi după zi, speranțele au fost înlocuite de „merge și așa”, „mai bine nu se poate”. Ei, bine, eu vă spun că și în România se poate mai bine.
Fericiți în România.
De fapt, fix asta vrei și tu. Deci cum aș putea să vreau eu mai puțin? Și știi că nu-i absurd. E doar foarte ambițios.
Lasă un răspuns