În ultima vreme, orașul Baia Mare se aseamănă din ce în ce mai bine cu Vestul Sălbatic. Indieni avem, dar nu despre ei e vorba de data aceasta. Ca în orice oraș ce se respectă, avem și noi un Centru Vechi înțesat de baruri/restaurante/puburi.
Pe lângă plătitorii de taxe cinstiți ce își pierd vremea pe acolo, mai sunt anumite personaje dubioase care au decis că timpul lor e prea prețios. Așadar, și-l pierd toată ziua sorbind cafea/suc/bere. Nu că asta ar fi o problemă, treaba lor, însă atunci când încep să împartă pumni în stânga și în dreapta, ei devin o problemă a comunității.
Nu cred că ne convine ca pe lângă noi să zboare scaune, mese, flegme etc. Forțele de ordine sunt și ele depășite de situație. Poliția nu intervine (pile, interese, etc), firmele de pază intervin, dar băieții sunt luați imediat la șuturi.
Nu există oraș fără probleme, sunt conștient de asta. Însă, nu vi se pare ciudat că astfel de manifestări au loc doar în zonele unde sunt și se ascultă manele? Ce face poliția? Ce face administrația locală? Și mai important ce face cetățeanul de rând? Sesizează problema sau se ascunde de frica repercursiunilor?
Manelele, ca și violența, sunt manifestări ale lipsei de cultură.Prin urmare, merg mână-n mână.Mergând pe la nunți – din obligație – nu pot să nu observ elanul cu care polițiști și magistrați se avântă-n dans, răpuși de o suspectă stare de bine, când încep a se auzi manelele. Și iată, astfel am găsit un numitor comun între infracționalitate și forța coercitivă. Desigur, mai există unul: banii. Adică putere, influență. Pe la noi i-au mai liniștit, de obicei polițiile din alte județe. Curios, nu????
Mai mult dubios, decat curios.
😀 Nu stiu de ce, dar mi-ai adus aminte de zilele cand jucam fotbal in fata blocului taiu. Pana veneau „aia” si se legau de noi. „Aia” erau mai multi, si chiar am ajuns intr-o zi sa ma intreb oare pe unde au ajuns dupa atatia ani,
De la bicicleta rupta, la mingi sparte, toate le-am patit cu ei. 🙂
Departe nu au ajuns. Sa stii ca majoritatea tot un fel de interlopi au ajuns.