Spre deosebire de alte orașe din țară, Revoluția s-a desfășurat aici relativ pașnic: fără lunetiști, teroriști, baricade sau intervenții armate. În schimb, orașul a fost cuprins de o explozie de emoție colectivă. Oamenii au ieșit pe străzi, au cântat, au fluturat steaguri, s-au îmbrățișat și au plâns.
Dimineața zilei de 22 decembrie a fost tensionată, dar calmă. Coloane de oameni s-au format pe străzile orașului și au pornit spre centru, printre claxoane și scandări, mulți cântând „Deșteaptă-te, române!”.
În fața Palatului Administrativ se vorbea despre fuga prim-secretarului Vasile Bărbuleț. În zona Centralei Minelor (azi Piața Revoluției), tablourile lui Ceaușescu erau distruse, iar materialele de propagandă arse. De la un microfon improvizat, oamenii își exprimau liber revolta și speranța.
La cererea unui participant, piața a păstrat un moment de reculegere pentru victimele Revoluției. Printre cei prezenți s-au aflat și tatăl meu, alături de fratele lui.
Foto David Lajos/Colecţia Felician Săteanu
Leave a Reply