Se spune că, un oraș de mărime mediu, dintr-o țară mai mult sau mai puțin săracă, s-a trezit fără un moșier. După aproape 20 de ani de cârmuire, fostul moșier a fost săltat de „gardă” și pus la murat 2 ani de zile după gratii.
Cetățenii urbei au sperat la mai bine, iar atunci când au trebuit să aleagă, au decis că e timpul pentru o schimbare, de un suflu nou. Un prinț, cu putere de muncă și cinstit, s-a prezentat ca fiind soluția salvatoare. Fiul unui fost rege al pădurilor, cu o avere colosală, despre care ai crede că nu mai are ce fura.
Noua speranță a urbei a dezamăgit repede. Multe dintre promisiunile aruncate în stânga și în dreapta s-au lăsat așteptate. Imaginea lui avea de suferit, își pierdea tot mai mult din alura de prinț. S-a hotărât să schimbe ceva, iar arma cea mai potrivită pentru manipulare este condeiul.
Iar de aici a urmat un adevărat șir de laude la adresa lui, 24/7. Oamenii au fost orbiți de așa-zisele realizări. Lumea a încetat să mai gândească și a crezut tot ce a debitat condeiul aservit prințului. Iar prințul nu s-a mai săturat, a început să plătească fiecare cronicar. Laudele nu au contenit să se oprească.
Asta până când un colectiv de cronicari s-a scârbit și recent și-au lipit doleanțele pe porțile cetății. S-au plictisit să fie acuzați de sclavagism și au luat atitudine. Restul încă scriu osane și laude folosind sau nu pseudonime.
Oamenii cetății nu au scăpare, prințul se laudă prin alaiul care îl însoțește că are cetatea la picioare. Să îi aducă aminte cineva de sfârșitul mai multor personalități orbite de putere și imagine. Poate atunci chiar va fi apreciat de întreg regatul.
Daca ai stii cat de mult gresesti si ce sta de fapt in spatele problemei, ti-ai arunca un pahar de apa rece pe fata… Te-ai gandit ca poate in spatele asa zisului Glas care s-a facut auzit sta chiar santajul?! Pe care vajnicii conducatori ai fituicii au incercat sa-l practice, dar nu le-a iesit? Realizarile aparute sub forma scrisa in fituica, exista in realitate, dupa cum bine se poate vedea daca faci o tura prin oras si vezi santierele, unde s-a lucrat, ce s-a facut. Imi pare rau ca tocmai tu te lasi prostit pe fata de niste bisnitari care se dau mari presari onesti… Ii cunosc, am lucrat cu ei, stiu cat valoreaza..
Nu ma las prostit Anna. Nu vreau sa ne laudam cu cine, ce si cat stie. Dar la fel de bine stiu si eu destule, posibil nu la fel de multe ca tine. Insa, e o poveste, care are sau nu are baza in realitate 🙂