Răzvan, povestește-ne puțin despre tine:)
Poate ar fi mai bine să iți trimit un CV, ca să nu uit vreun detaliu :)). Dar totuși, o să spun câteva vorbe despre mine legat de partea muzicală. Cred că aici trebuie să le mulțumesc cel mai mult părinților, pentru că nu au fost genul de oameni care să îmi bage muzica pe gât, cum sunt în alte cazuri. Eram destul de meloman încă din frageda-mi pruncie, dar mai mult la nivel de ascultător. Desigur cântam la orele de muzică la școală. Îmi aduc aminte și acum când în clasa a 5-a am fost cam obraznic la o oră de muzică și profesorul m-a pus să cânt singur, orice melodie, ca să nu îmi dea o notă “simpatică”. Nu pot să îmi explic nici acum de ce am ales să cânt “I’m a big big girl, in a big big world”. Dar profesorul m-a lăudat și mi-a zis că am o voce bună si dacă eram mai cuminte, aveam nota 10. Așa, mi-a dat doar 9. Măcar am reușit să stârnesc hohote de râs prin clasă. Însă eu am rămas mai degrabă surprins de reacția pozitivă a profesorului, decât ofticat de râsetele colegilor. Trebuie să recunosc că, în perioada de dinainte de liceu, ascultam tot ce se dădea la TV, de la BUG Mafia la 3SudEst, Candy etc, care și acum îmi provoacă o stare de nostalgie. Probabil de aceea mai facem și acum câte un cover după vreo piesă dance din anii ‘99-’00.
În liceu însă, situația s-a schimbat. Adevăratul meu declic muzical s-a petrecut când am ascultat Blink 182 în clasa a 10-a și asta mi-a schimbat cumva viața. Am ascultat albumul “Take off Your Pants and Jacket” timp de o jumătate de an, în fiecare zi. Era genul de muzică ce mi-ar fi plăcut enorm să îl cânt și eu. Dar nu cunoșteam niciun instrument. Abia în clasa a 12-a am primit prima chitară. Mama știa să cânte o melodie simplă cu acordurile La, Re și Mi și nu îmi venea să cred ce melodios suna. Asta m-a determinat să învăț să cânt, să fiu mai bun decât mama. Era un fel de battle la nivel psihologic :)) În final, am învățat să cânt singur la chitară. Chiar ieri am realizat că încă nu știu nici acum să cânt bine la chitară și totuși am ajuns să fiu răspunzător de voce + chitară ritm în formația Ska-nk, despre care discutăm acum.
Cum s-a născut ideea formației Ska-nk ?
Ska-nk s-a născut din pasiunea unor oameni pentru un gen de muzică prea puțin exploatat la noi în țară: pop-punk, ska-punk, cu mici influențe rap. Fratele meu, Mădălin, m-a pus în legătură cu Alec (tobe), cu care am și avut un miniconcert atunci, doar noi doi. A fost un epic fail de proporții. Dar nu ne-am descurajat. Prin 2009, a apărut Tudor (chitară bass) în peisaj. El avea o sală de repetiții și acolo am început să repetăm în formula de 3. Suna foarte bine, în sensul de nici vorbă. Ceva lipsea, deoarece eu nefiind un chitarist de excepție, nu puteam să fac un sound suficient de plin doar cu o singură chitară. Așa că, în vara anului 2010, a apărut celălalt Răzvan la chitară. De la prima repetiție s-a simțit o diferență majoră de sunet, deoarece el știa să cânte puțin mai bine decât mine. La început am repetat doar coveruri și după aproximativ 3 luni a venit și prima piesă proprie “M-am săturat de ploaie”, care a devenit destul de populară. Ca și sound nu ne-am propus să reinventăm roata, dar am venit cu niște mesaje noi, pline de umor pentru unii, copilărești sau vulgare pentru alții, dar care ne-au făcut să fim diferiți.
Cine este compozitorul din formație?
Nu aș zice că e doar unul singur. Până la urmă ceea ce facem e un produs a mai multor minți. Versurile și liniile melodice, în mare parte le-am făcut eu, dar la partea de versuri a contribuit și fratele meu, la o bună parte din piese. Structura pieselor sau aranjamentul instrumental, îl facem împreună toți, de obicei la sala de repetiții. Uneori am o viziune a unei piesei, aproape finalizată în mintea mea, dar la sala de repetiții nu mai corespunde cu ce am eu în cap. Și atunci începe munca grupului ca să putem duce la capăt ideea. Nu e cel mai ușor lucru de făcut, dar ne place.
Unde ați susținut cel mai epic concert de-al vostru?
Nu aș vrea să vorbesc despre cel mai epic concert al nostru, ci mai degrabă despre cel mai “epic”. Ăsta e concertul la care ne referim noi întotdeauna, când vrem să ne încurajăm, că nu poate fi un concert mai nasol. Se întâmpla prin mai 2011 la Planetariul Baia Mare. Noi atunci aveam sala de repetiții în incinta planetariului și aveam cumva o datorie morală să cântăm la evenimentul respectiv câteva piese, pentru că ne gazduiau gratuit. Eram pregătiți să începem concertul. Sala respectivă era o sală de conferință, cu scaune așezate frumos, un ecou formidabil și o formație ce nu avea legătură cu întreg decorul. Pe scaune doar oameni cu vârste de 40+ și copiii lor. Noi eram expuși ca și la teatru. Am început să cântăm, primele reacții ale copiilor din sală au fost să își bage mâinile în urechi. Apoi la un moment dat am cântat Mama lui Andrei și l-am auzit pe un copil în sală cum striga: “Mamiiii, ăștia cântă despre Andrei!!!”. Mamele se uitau la noi de parcă eram extratereștri, cum cântam despre o altă mamă. Un domn în spate zâmbea perfid, fie îi placea piesa, fie o fi avut ceva aventură cu o mamă de Andrei. Nu știam dacă să râd sau să plâng. Mă bucur că pe atunci nu exista încă “Arată-i c-o iu…”, că ieșea cu scandal. La final cred că ne-au aplaudat pentru că au reușit să scape de noi.
Pe când ne putem aștepta la o colaborare cu cineva?
Încă nu ne-am gândit la modul serios la o colaborare, dar nici nu excludem ideea. Am avut o tentativă de colaborare la un moment dat, dar nu am concretizat-o. Poate pe următorul album reușim să o scoatem la capăt.
Este Baia Mare un oraș propice pentru a fi muzician?
Nu m-aș putea numi muzician. Mi se pare că termenul ăsta implică mult mai mult. Mai degrabă muzicofil. Cred că în ziua de azi prea puțin mai contează orațul din care vii, cât contează conexiunea la internet. În orice oraș există oameni talentați. Dacă ai un produs bun, internetul te poate ajuta mult să te promovezi, indiferent că ești din Baia Mare sau din București. Dar într-adevăr, există și un alt aspect. Niciodată nu o să poți compara Baia Mare cu capitala sau alt oraș mare, deoarece acolo au loc cele mai importante evenimente/concerte care atrag cea mai multă lume. Internetul ca metodă de promovare e bun până la o limită, după care trebuie să te expui și în fața oamenilor, iar evenimentele majore au loc în orașele mari. Orașe precum Baia Mare, Satu Mare, Zalău etc chiar dacă nu sunt mari, sunt pline de oameni entuziaști. Și aici au loc multe concerte memorabile. Oamenii de aici nu au săptămânal posibilitatea de a vedea o trupă rock/hip-hop etc precum în orașele mari. De aceea, în momentul în care ei iau parte la un concert, sunt trup și suflet acolo: sar, țopăie, dansează. Și asta îți dă energie și entuziasm, ție ca artist.
Unde pot să vă urmărească activitatea fanii?
Toate concertele și tot ceea ce urmează să facem, anunțăm pe pagina noastră de facebook: https://www.facebook.com/skaaaa.nk
Cine vrea sa ne urmareasca videoclipurile, o poate face pe canalul nostru de youtube:
https://www.youtube.com/user/SkankVideosTv/videos
Când putem să vedem următorul videoclip?
Sperăm că primavara aceasta să lansăm un nou clip. Am vrut chiar mai repede, dar am fost ocupați cu înregistrările pentru albumul nostru nou “Pe acorduri de vară”, pe care îl lansăm luna aceasta. Deci până la clip, o să vă puteți delecta cu albumul nou, care însumează munca noastră din ultimii doi ani.
Dacă ați avea posibilitatea, care este persoana cu care ați colabora pentru o piesă? De ce?
Daca ar fi să am ocazia, mi-ar plăcea o colaborare cu Tom Delonge (Blink 182), pentru că mi se pare o persoană ce excelează la “umorul de toaletă”, pe care îl promovăm și noi. Cred că ar ieși ceva suficient de scandalos, încât să fim pe prima pagină la Cancan :)). În plus el a și rămas de curând fără formație, așa că îl primim la noi cu brațele deschise.
Lasă un răspuns