Echipa de handbal feminin CS Minaur este într-o formă de invidiat, fiecare jucătoare oferă maxim meci de meci. În prezent, echipa se află pe podium în Liga Națională. Am întrebat-o pe Teodora, una dintre jucătoarele care poate să își pună amprenta asupra handbalului românesc, câteva lucruri și sper să vă bucurați și voi de răspunsurile ei.
1.Cum ai descoperit pasiunea pentru handbal și când ai început să practici acest sport?
Pasiunea pentru handbal a fost mereu prezentă în familia mea. Am crescut mergând la meciuri și stând după joc cu jucătoarele. Când ajungeam acasă, mă jucam cu mingea prin casă. În mare parte, copilăria mea s-a învârtit în jurul handbalului.
Am început să practic acest sport de când eram foarte mică. Surorile mele jucau handbal, așa că am vrut să mă apuc și eu cât mai repede.
2.Cine a fost modelul tău în carieră și cum te-a influențat?
Modelul meu a fost și este Cristina Neagu. Nu am început să o admir doar pentru că dădea multe goluri sau câștiga premii individuale. Îmi plăcea de ea încă înainte să fie recunoscută ca fiind cea mai bună din lume. Avea ceva special, vedea jocul cu câteva secunde înaintea tuturor. Bineînțeles, când eram mică, nu observam aceste lucruri; pe atunci, pur și simplu era preferata mea. Dar cu timpul am realizat câte lucruri aș putea să învăț de la ea.
Faptul că nu a renunțat niciodată, indiferent de câte accidentări sau probleme avea, și dorința ei de a câștiga orice, au făcut-o pentru mine un model perfect. Am avut norocul să fiu foarte apropiată de ea de când eram mică. De fiecare dată când ne întâlneam, era ceva special pentru mine. Eram lipită de ea după fiecare meci, iar acum am ajuns să joc contra ei.
3.Care sunt cele mai mari realizări ale tale de până acum în handbal?
Realizările mele se bazează în mare parte pe reușitele echipei. Niciodată nu am fost genul de jucătoare care să urmărească premiile individuale. De multe ori mi s-a întâmplat să câștig un premiu individual, dar echipa mea să piardă, și nu simțeam absolut nicio bucurie.
Consider că cea mai mare realizare în acest moment este debutul meu în liga națională. Mă bucur că am ocazia să joc și să cresc la un club unde mă simt apreciată și unde primesc încredere. La juniorat, anul trecut, cu Turda, am ieșit campioane naționale. A fost un proiect în care am crescut atât ca jucătoare, cât și ca persoană. Din păcate, s-a terminat, dar măcar a fost un happy ending.
Acum, în liga națională, suntem pe un loc foarte bun, iar toate acestea se datorează unității de grup.
4.Cum te pregătești mental și fizic pentru un meci important?
Fiecare meci este important, așa că rutina de dinainte este aceeași. Înainte de meci, sunt destul de agitată, așa că încerc mental să găsesc un echilibru și să mă calmez. Îmi place să vizionez foarte mult jocul adversarelor mele, pentru a ști ce aș putea face pe teren.
Obișnuiesc să mă rog înainte de fiecare meci. Acest lucru mă liniștește și îmi dă siguranță. Din punct de vedere fizic, depinde de zi: dacă simt că am nevoie, merg la sala de forță pentru o activare, iar dacă nu, îmi place să mă plimb sau să ies la o cafea cu colegele mele.
5.Cum reușești să îmbini viața personală cu cariera sportivă?
Aici pot să zic că am puțin noroc, prietenul meu este și el handbalist la Minaur, așa că este puțin mai ușor de îmbinat. Mai sunt și zile în care ne vedem doar dimineața și seara acasă, dar asta este viața noastră și ne-am obișnuit. Mă bucur că este așa, pentru că ne înțelegem mult mai ușor și ne susținem unul pe celălalt când avem o zi mai puțin bună.
Cât despre relația mea cu familia, am plecat de acasă de la 13 ani, așa că oarecum sunt obișnuită să fiu departe de ei. Dar așa am învățat să mă bucur cât mai mult de momentele în care suntem împreună și să încerc să mă văd cu ei cât mai des.
6.Care a fost cel mai dificil moment din cariera ta și cum ai reușit să treci peste el?
Aș putea spune că cele mai dificile momente din cariera mea au fost accidentările. Stăteam departe de echipă și de terenul de handbal și îmi doream să mă întorc cât mai repede. Dar cred că cele mai grele momente au fost atunci când pierdeam.
Sunt foarte exigentă cu mine în tot ceea ce fac, așa că am simțit sentimentul de a pierde de multe ori, poate chiar și atunci când nu era nevoie. Nu cred că am învățat încă să pierd; orice meci în care simt că nu sunt împăcată cu prestația mea mă consumă, dar încerc să lucrez foarte mult pe partea asta.
7.Ce sfat ai oferi tinerelor care își doresc să urmeze o carieră în handbal?
Momentan, și eu sunt tânără, așa că și eu sunt în perioada în care învăț și îmi doresc să primesc sfaturi. Dar aș putea să le spun că prin multă muncă și dorință mereu vor avea succes. Trebuie să fie disciplinate, să aibă grijă de corpul și de rutina lor.
Handbalul este un sport de echipă, așa că trebuie să fie pregătite să riște tot pentru echipa lor și să aibă acel spirit care câștigă meciurile.
8.Ce planuri și obiective ai pentru viitor, atât pe plan personal, cât și profesional?
Anul acesta am bacalaureatul, așa că în acest moment mă axez să învăț cât de mult pot în timpul meu liber sau în deplasări. Încerc să lucrez și pe plan mental foarte mult, pentru că a fost un an foarte încărcat, și ar trebui să îmi liniștesc puțin gândurile.
Pe plan profesional, îmi doresc să cresc foarte mult ca jucătoare. Încerc să „fur” cât mai multe sfaturi sau momente din teren de la jucătoarele experimentate cu care joc. Sper să joc cât mai mult, pentru că este momentul în care trebuie să acumulez experiență și maturitate. Cu cât mai multe responsabilități am, cu atât o să mă ajute în viitor. Toate momentele grele prin care trec sper să mă ajute să devin o jucătoare mai bună.
Sper să obținem un loc bun la final de sezon, pentru că lucrurile merg foarte bine. Ne simțim ca într-o familie, iar asta cred că este cheia succesului nostru.
Cu lotul național, aștept Campionatul European din vară, unde sper să obținem un rezultat cât mai bun. Echipa arată din ce în ce mai bine, iar atmosfera este una minunată. Pas cu pas, ne-am unit foarte mult și ne simțim foarte bine alături de noul staff. Deci, putem doar să sperăm la o prestație bună.
9.Te-ai acomodat cu orașul Baia Mare?
Da, este un oraș frumos. Îl cunoșteam oarecum de când veneam aici să joc când eram la junioare, dar nu este același lucru ca atunci când locuiești aici. Îmi plac foarte mult și oamenii, și orașul, și mă simt bine aici.
10.Te rog să transmiți un mesaj suporterilor băimăreni
Pot doar să le mulțumesc din suflet pentru că m-au primit incredibil de frumos și m-au făcut să mă simt ca acasă. Datorită lor, primim extrem de multă energie în timpul meciurilor și mereu îi simțim aproape de noi. Sunt niște oameni minunați care ne susțin atât acasă, cât și în deplasare.
Sper să vină în continuare cu același suport și iubire față de acest sport și le mulțumim că sunt mereu alături de noi.
Foto Teodora Damian și CS Minaur
Lasă un răspuns