Atunci când pornești spre Maramureș, te aștepți ca tradiția și locurile să te vrăjească pentru totdeauna. Locul este atât de mult comentat și promovat, încât te aștepți doar la ceea ce este prezentat în broșuri.
Sâmbătă dimineața am pornit la drum, destinația fiind la 100 de km de Baia Mare, mai exact în Dragomirești. Drumurile sunt execrabile, dacă aveți posibilitatea veniți cu elicopterul, dacă nu, evitați zona. Nu are rost să vă investiți banii în reparații ulterioare ale autovehiculului. Peisajul este într-adevăr superb, dealurile și munții cred că încă speră în salvarea acestei zone.
În schimb, locurile sunt împânzite de sate îmbătrânite, copii puțini și multă hărnicie. Oamenii sunt primitori, ospitalieri, însă își duc veacul doar cu ajutorul celor plecați prin străinătate. Casele de lemn maramureșene dispar văzând cu ochii, locul le este luat de mastodonți din beton, fără nici o legătură cu faima locului.
Porțile maramureșene sunt și ele din ce în ce mai puține, mulți preferă porțile simple. Portul este încă viu, însă și acesta se poate vedea purtat, în majoritatea cazurilor, de bătrâni și coconi, restul renunțând la bucata de Maramureș din ei.
Paștele e cea mai importantă sărbătoare de acolo și oamenii s-au comportat ca atare. Nu vreau să vă descurajez să veniți aici, însă nu știu pentru cât timp veți mai putea avea norocul să vedeți un Maramureș așa cum vă este prezentat la televizor și în documentare. Acel Maramureș pierde lupta cu modernul și kitschul în fiecare zi. Și este păcat.
Este normal sa se schimbe casele fiecare is doreste confortul de la oras. Dar in timp mandria si traditiile maramuresului vor ramine aceleasi.
Nu cred.Odata cu schimbarile caselor traditionale, se schimba si oamenii. Renunta la port, renunta la traditii si se pierde tot
Eu am fost asa in trecere pana la Șuior si Mogosa dar de pasti nu a fost mare activitate. La izvoare insa a fost plin de gratare si mititei.
Sa fie gratare si mici. Lumina de la foc si gata pastele :))
M-am nimerit intr-o duminica sa trec prin sate maramuresene si nu ma saturam fotografiind lumea iesind de la biserica, copiii de-o schioapa in costume nationale.Mi se parea de poveste si m-ar durea sa se piarda tezaurul asta.E singurul loc in care am vazut domnisorici in costum national, opincute si cu mobil in mana.
Mai sunt, insa din ce in ce mai putini. Si nu ca nu am vazut eu, crede-ma am fost de multe ori incat sa imi dau seama cum scade numarul lor.
Poate totusi acesul limitat pe drumurile execrabile, va face ca frumusetea locului sa ramana neschimbata. Sunt multi inca cei care fac tot posibilul sa pastreze traditia.Ma refer la cei tineri pe care eu ii cunosc si a caror munca o cunosc.
Daca sunt multi, ma bucur. Insa, munca lor nu se vede. Cel putin in localitatile prin care am trecut eu, nu s-a cunoscut. 10 persoane imbracate traditional din 1000, nu reprezinta aproape nimic. E ceva, dar prea putin pentru a spera la ceva mai bun.
Din pacate este o realitate peste tot, nu doar in Maramures, drumuri proaste, uitarea traditiilor… kitschul si cultul nonvalorii. Poate totusi zonele astea minunate despre care vorbesti, precum si celelalte, n-au pierdut inca lupta… poate… sper.
Eu mereu plec cu gandul la mai bine, insa ma intorc dezamagit. Nu stiu ce sa zic, mi-e greu sa cred ca se va pierde, dar nici nu vad lumina de la capatul tunelului.
Vremurile se schimba, generatiile inainteaza si nu toti pastreaza traditiile,nu raman la acelasi stadiu cu parinti si bunicii lor. Vor sa se modernizeze si ei, si de aceea isi modifica conditiile de trai prin case si alte alea in stil modern.Este intradevar pacat ca se intampla asta, pentru ca se strica farmecul locului, dar asta e… Nu avem noi ce face.
Chiar nu avem ce face.
Casele din lemn dispar cam de peste tot, in zone unde traditional numai din lemn se construiau. In schimb, se fac tot mai multe case din lemn in orase sau in cartierele din jurul oraselor. 😀
Din pacate tinerii care ajung prin alte tari sa munceasca, se intorc in satul lor sa-si faca si ei o casa, dar unii nu sunt nici oraseni, si nici sateni nu mai vor sa fie, asa ca e un tablou cam nefericit.
Cred ca ar trebui totusi spus ca o casa din lemn nu inseamna lipsa confortului. Am vazut case moderne, superbe, cu toate facilitatile posibile, construite din lemn. La urma urmei, nimeni nu spune ca la sate trebuie sa traiasca fara dotari, ca acum 100 de ani.
Nimeni nu spune asta, insa ei ma gandesc ca impresia asta o au.
Ai mare dreptate in privinta drumului din Dragomiresti, oricum in afara de drum nu cred ca ai ce zice. Oameni faini, harnici si desigur traditie. Nu stiu ce sa spun in privinta copiilor, sunt foarte multe fete din acea zona pe care le cunosc…
Oamenii, nu toti, sunt super de treaba. Oameni care nu merita sa fie pusi in aceeasi oala cu aia care isi bat joc de zona asta frumoasa.
Bine ai mai punctat în ultima parte, din păcate chinezăriile și pofta asta de ”modernism” duce la pierderea multor lucruri faine, lucruri care ar fi putut aduce turiști și implicit bani în acele locuri.
Turisti mai vin, dar nu stiu cat timp se vor mai putea bucura de adevaratul Maramures.
Ai dreptate, turisti mai vin dar cand vad drumurile noastre nu mai vin. Partea asta a maramuresului e tare frumoasa.
E extrem de frumoasa 🙂
Adelina, domnisoricile alea au mers aoi seara in „disco” si le-au facut posta vreo 5 tineri betivi…cam asa se ntampla, ca sa intelegi cum e cu „traditia” in Maramures…
:)) Sa stii ca e posibil.
Rectificare, beţivii au făcut-o poştă pe mă-sa lu’ Alin. 🙂
Se poate exprima si mai frumos.
Sigur, dar pe mine soarta m-a învăţat să vorbesc fiecăruia pe limba lui. Astfel, cu fraţii maghiari mă înţeleg în limba dumnealor, atâta câtă ştiu, cu străinii în engleză, etc. A trebuit să recurg şi la limbaj licenţios pentru a conversa cu cimpanzeul respectiv. 🙂
Dar sa stii,nu greseste asa mult cu ”posta”.