Ne mișcăm și noi?!?!

Importanța unei unități medicale este de necontestat. Însă, atunci când intri la unele unități de pe raza României, mai că îți dorești evadarea. Mizerie, miros înțepător de clor și multă nesimțire, atât din partea cadrelor medicale, cât și din partea pacienților.

E lesne de înțeles că, în 2010, când s-a anunțat cu mare tam-tam reabilitarea monstruoasei clădiri care adăpostește Spitalul Județean ”Constantin Opriș” Baia Mare, tot județul a sărit în sus de bucurie. Totul a decurs lin, licitație fără mari bătăi de cap, șantier în lucru etc. Lucrări finalizate în 2013.

Eu cred că la noi ar trebui să implementăm un alt mod de a ține calendarul. Nu de alta, dar mereu sunt probleme cu finalizarea lucrărilor la instituțiile statului. Da, ați ghicit, lucrările sunt destul de întârziate, iar asta ne poate costa. Cetățenii Maramureșului, vor plăti din banii proprii întreaga reînfrumusețare, dacă nu se termină la timp.

Pe undeva, în sinea noastră, nici nu cred că ne-am așteptat la altceva. Adică, știm că toți trebuie să profite de pe urma unui astfel de șantier. Mă refer, bineînțeles, la cei care au de muncă în astfel de proiecte. Își mai face câte unul o casă sau are de turnat un trotuar prin curte.

Se preconizează că undeva pe la finalul anului 2014 Spitalul Mare (cum e cunoscut pe la noi), va fi terminat. Bine, asta dacă nu intervin alte lucrări neprevăzute în proiect. Nici de asta nu suntem străini, pentru că, până acum de două ori s-a intervenit la lucrări neprevăzute. Nu sunteți deloc surprinși, nu ?!?!

Sursa foto.

14 Comments

  1. Dacă n-ai avea atât de tragic dreptate, aș putea să spun că mi-a plăcut mult articolul tău. Din păcate, atitudinea contemplativă ori virtual-nemulțumită nu face lucrurile să se miște mai repede sau măcar normal.

  2. Deci să nu-mi programez vreo boală în următorii 10 ani până se termină reabilitarea.

  3. N-am înţeles niciodată cum se stabilesc termenele de finalizare a unei construcţii. Cred că datele astea sunt trecute doar să dea frumos în acte :))
    Bănuiesc că, teoretic şi tehnic ar trbui să se ştie cam în cât timp se poate finaliza o astfel de construcţie…şi când te gândeşti că pasajul Unirii (cel din Bucureşti) a fost finalizat în 39 de zile.

  4. Citând articolele tale de acest fel și modul de expunere, uneori am impresia că sunt nemulțumirile mele puse pe ”foaie”. Ai foarte mare dreptate când zici că unii își mai fac câte o casă, două trei… iar motivul întârzierilor e foarte bine întemeiat dacă luam astea în considerare.

    Știu un caz de pe vremea sălilor de sport, un nene care era simplu șef de echipă la câteva astfel de proiect, atât de mult a furat încât și-a făcut o casă cu 2 etaje și a trecut de la Dacia 1310 la un Opel de vreo 10 ori mai scump. 🙂 Nu vreau să-mi imaginez cât au câștigat șefii mai mari… Dar nah, dacă avem oameni care le înghit mizeriile… ne-o merităm cu vârf și îndesat.

  5. La un moment dat am fost nevoit sa merg intr-un spital pentru a face nu mai stiu ce. Tin minte ca era groaznic acolo, aspect urat, mirosuri amestecate si toate cele. Norocul meu ca acel spital nu avea ceea ce imi trebuia mie. Zic noroc pentru ca dupa asta am fost nevoit sa merg la un spital privat, unde te inchinai la condiitiile pe care le avea locul respectiv… Era atat de curat, organizat, prietenos incat… Pe bune ca de acum in colo numai la de-astea private ma duc, pentru ca la cele de stat, mai rau imi fac.

  6. Keep dreaming 🙂
    Chestia asta nu se intampla nici in strainatate, in tarile despre care obisnuim sa spunem ca sunt cu cel putin 30 de ani in fata noastra.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*