Sâmbăta poeziei

Iubesc cultura, iubesc oamenii care apreciează chiar și un minut de cultură. Astfel, dacă până acum am decis ca sâmbăta să mă retrag de pe online, începând de azi, o să încerc să promovez oamenii de cultură ai orașului de pe Săsar. Mă refer fie la poezii, fie la citate în care se vorbește despre Baia Mare.

Azi vom începe cu o poezie ai cărui titlu e Baia Mare. Nimic mai mult de atât, însă spune extrem de multe. Sper că această nouă secțiune a site-ului să vă încânte pe toți cei care ne vizitați. Avem nevoie de cultură în viața noastră pentru a ne putea emancipa. Dacă dorim să scăpăm de anumite sintagme trebuie să învățăm să îmbrățișăm cultura.

                                                                                                 Baia Mare

                                                                        Case mici, piețe curate, porți ovale,

                                                                        În grădini, copii mulți și iarbă de mătasă verde,

                                                                        Se plimbă noaptea cerbii în ozonata vale,

                                                                        Și-n apa de munte, inima pietrelor se pierde.

                                                                        Turnul bisericii se înalță ca un văduv bătrîn,

                                                                        Și rîndul de plopi cu mestecenii se salută,

                                                                        Fetele poartă amintirile dragostelor în sîn,

                                                                        Porumbii albi pe streșini, lung, lung, se sărută.

                                                                        O, s-a întors lumea din țîțîni,

                                                                        Dar aci, nevinovată stă vremea în poartă,

                                                                        A veșniciei apă se adună în fîntîni

                                                                        Și de nuntă visează logodnica moartă.

                                                                                                                                                                                   de Emil Isac

12 Comments

  1. Imi place foarte mult poezia, nu am fost vreodata in Baia mare si nu stiu daca se si potrivesc, dar sunt foarte curios 🙂

  2. Foarte frumoase versurile! Nici eu n-am fost până acum în Baia Mare dar sper să am vreodată ocazia, căci din descrierea poeziei sună foarte fain.

  3. Din păcate poezia a intrat într-un con de umbră.
    Din fericire sunt oameni (ca tine) care ne aduc aminte de ea.
    Nici eu nu am fost niciodată la Baia Mare. Dar cine știe… 🙂

  4. Se vede că autorul versurilor iubeşte locul căruia îi aparţine, şi asta e bine şi lăudabil.
    Şi, da, ai dreptate, e nevoie de cultură, odată pentru a ne recunoaşte propria ignoranţă şi nu în ultimul rând pentru că într-un fel este un fel de antidot pentru propriile temeri. De ce nu şi pt. că cunoştinţele dobândite înseamnă puterea de a face ceva, orice, astfel incat să nu trecem prin viaţa ca raţa prin apă… şi ar trebui să începem cunoscându-ne pe noi înşine…

  5. Nu cred că reflectă realitatea – porţi ovale sau fântâni n-am văzut prin oraş şi predomină blocurile, nu casele. Nici mesteceni nu cred că sunt, mai degrabă castani.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*