Vă întreb pe voi

Pe voi cei care sunteți aleși din 4 în 4 ani, de 23 de ani. De mici, părinții ne învață că locurile de aici sunt printre cele mai frumoase din țară. Oamenii care trăiesc aici sunt harnici și tot ceea ce reușesc în viață, o fac datorită muncii și corectitudinii lor.

Apoi, creștem dintr-odată. Ni se deschid ochii și vedem mai clar lumea ce ne înconjoară. Locurile acelea din poveștile părinților, nu mai sunt chiar așa de frumoase, sunt pline de mizerie și rugină. Clădirile stau să cadă, drumurile fără gropi sunt inexistente. Iar pentru noi nu există nici o perspectivă.

Însă oamenii harnici și muncitori încă speră. Puțini și lipsiți de vlagă, încearcă să ne încurajeze. Dar și ei sunt bătrâni și probabil vor dispărea cu toții. Unii dintre noi îi ascultă și le urmează sfatul de a rămâne.

Și totuși, realizăm că ne dorim o familie proprie. Dar, nu avem de lucru. După luni, poate ani de zile, cu ajutorul pilelor ne găsim și un loc de muncă. Ne dorim o casă a noastră, însă asta se poate realiza doar printr-un credit bancar. Până la urmă luăm și creditul și timp de 30 de ani banca ne jupoaie de vii.

Dar cât să rezistăm? Într-un final, renunțăm și emigrăm. Rămân puțini oameni harnici, mulți dintre ei deja prea îmbătrâniți pentru a mai conta pe piața muncii. Nu-i nimic, cei lacomi și puturoși sunt la putere. Din tată în fiu sau din amantă direct pe băncile parlamentului.

Noi, cei care dorim schimbarea, care dorim să rămânem până când să mai așteptăm? Oare mai are rost să o facem?

Sursa foto.

27 Comments

  1. Felicitari pentru articol! Cred ca este cel mai bun din tot ce am citit la tine pana acum, poate si pentru ca vorbeste despre noi toti, nu doar de baimareni.

  2. asta e un punct sensibil atins de tine in acest articol,cei care raman si sunt cababili cu greu pot rezista daca nu sunt incurajati de autoritati.

  3. Excelent articol! Mi-am pus si eu aceasi intrebare! Si m-am decis sa mai raman, sa mai incerc…………. nu stiu de ce dar mai am rabdare.

  4. Rabdare mai am si eu. Din moment ce au am plecat si m-am intors, cred ca se poate. Insa, nu stiu pana cand sa mai am rabdarea. O viata intreaga?

  5. Schimbarile in rau se realizeaza fara sa-ti dai seama, cele in bine…nu mai apuci sa-ti dai seama.

  6. O întrebare aproabe retorică… care ar fi răspunsul, probabil că noi vom astepta ca si până acum, evident nu se va schimba nimic, iar cine are ceva bafta va pleca cat mai departe… Trist dar eu cam asa văd viitorul.

  7. Dureros articol. Dureros, dar din pacate, reflecta realitatea. Ne pierdem din harnicie si cinste, calitati cu care noi ca popor, candva ne faleam. Acum primeaza smecheria, hotia. Uitam sa mai fim oameni.
    „Ei”, aia sus-pusi uita de ce au ajuns acolo. Au ajuns pe functii inalte sa ne protejeze, sa apere interesele NOASTRE ca neam, nu ale LOR, individuale.

  8. Eu am ajuns la concluzia că oricât de mult mi-aș dori să văd niște schimbări în România, totuși acestea nu se întâmplă. Ai văzut că scriu foarte mult pe blog despre lucruri care mi-ar plăcea să le văd schimbate la scumpa noastră țaro… Din păcate doar cu scriul rămân, schimbări tot nu apar. Drept urmare am zis că e mai bine să o șterg din România definitiv, acum cât îs tânăr și motivat.

  9. Frumos articol.
    Răspunsul la întrebările tale eu l-aș vedea cam așa: până ni se umple și nouă paharul. Și probabil nu mai are rost, dar e greu să faci pasul acesta așa că încă mai speri

  10. Nu am crezut vreodata ca am sa citesc asa ceva pe site-ul tau. In cuvintele tale am citit pessimism, invidie, ura adica toate „calitatile” celor de care esti satul. Tu cel mai mare optimist ai devenit pessimist nu cred asta!!!!!!!!!!. chiar daca crezi ca cea ce faceti voi toti blogerii este nimic va inselati. Puneti acentul pe ce este frumos ca si pina acuma si daca ne este destul faceti voi ceva frumos ca si pina acuma. peste tot in lume sint lacomi , puturosi si avari. Dar un singur lugru este sigur romanul este muncitor (romanul nu tiganul) acasa sau in lume.

  11. Nu sunt pesimist, altfel nu ma intorceam acasa din UK. Sunt doar satul de astia, care nu fac nimic timp de 4 ani si tot ei se plang.

  12. Am mai spus-o eu candva: raul trebuie taiat de la radacina.. insa nu avem inca curajul necesar sa o facem.. pana atunci nu ne ramane decat sa suportam in continuare pentru ca cei de sus nu se vor gandi niciodata la noi!

1 Trackback / Pingback

  1. Înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, „Recomandările săptămânii”.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*